În ultimii ani, tehnologia a avansat simţitor în cardiologie, stetoscopul fiind înlocuit de ecocardiografie prin dezvoltarea portabilelor dedicate cardiologului cu miniaturizarea lor până la mărimea unei tablete, existând tenţinţa ca şi ecografia la rândul ei să fie înlocuită în multe scenarii clinice de către IRM cardiac. În cele din urmă, beneficiul tehnologic se traduce într-un diagnostic precoce fin, ce facilitează o abordare terapeutică timpurie şi formularea unui prognostic cu acurateţe crescută şi uneori în înţelegerea mecanismelor patogenice până la nivel celular şi genetic, reflectate social în indici de morbi-mortalitate scăzuţi.

Treptat, între bolnav şi cardiolog se interpun diverse aparate şi aplicaţii digitale cu scopul de a practica o telecardiologie în loc de o cardiologie aplicată pacientului. Acest curent poate demodula relaţia medic-pacient, existând uneori de ambele părţi mirajul pacientului bine explorat în detrimentul unei gândiri medicale care impune o abordare etapizată şi logică bazată pe simţ clinic.

M-am obişnuit să-i îndrum pe rezidenţi ca înainte să cunoască boala pacientului să încerce să-i cunoască caracterul, să perceapă mai întâi omul printr-o anamneză minuţioasă care în cardiologie aduce în 40-50% din cazuri informaţii vitale în diagnostic şi prognostic. De asemenea, în cardiologie întrebarea clinică primează, ne ajută să găsim răspunsuri, să cugetăm şi, foarte important, să ne îndoim în faţa certitudinilor care nu rezonează cu ceea ce simţim despre pacient şi boala lui. Acest „dubito ergo sum“ împreună cu celălat „cugito ergo sum“ fac ca uneori în practica noastră 10% să conteze mai mult decît 90% şi să salveze nebănuit pacientul pe care noi l-am gândit şi explorat conform ghidurilor.

Tehnologia dezvoltă studii clinice şi terapii inovatoare, se digitalizează şi numerizează prin aplicaţii diverse, se transformă în telecardiologie şi e-cardiologie, generează multă informaţie medicală greu de gestionat şi de implementat de către medicul practician. În medicină şi mai ales în cardiologie unde ritmul este foarte alert apare un gen de frustare generată de volumul imens informaţional pe care trebuie să-l cunoşti pentru a aplica extrem de puţin. Aici cred că ne poate ajuta simţul clinic, să integrăm cu succes marea ştiinţă în mica noastră practică, fiind vorba mai de grabă de bunul simţ clinic.

În tot acest noian tehnologic şi informaţional mă întreb de multe ori cum reuşim să ne orientăm, ce ar trebui să ne ghideze pentru a nu ne pierde, pentru a vedea direcţia şi drumul, acea luminiţă de la capătul tunelului. Cred că o bună călăuză devine modestia medicală rezultată şi ea la rândul ei din bunul simţ clinic, tradusă într-o stare de beatitudine duhovnicească, în care cu cât tratezi mai bine pacientul folosind ştiinţa şi tehnologia cu atât devii mai umil şi smerit în faţa bolii şi a bolnavului. Nu trebuie să uităm că aparatele generează artefacte şi erori pe care le identificăm şi le gestionăm cu dificultate în practică şi că nu suplinesc simţul clinic, mai ales în bolile rare la care trebuie să te gândeşti înainte de a explora, abordarea inversă dovedindu-se de multe ori fără un rezultat.         

Colonel medic dr. Silviu Stanciu, medic primar cardiologie, doctor în ştiinţe medicale, competenţe  în ecografie generală, cardiacă şi vasculară, DIU/masterat în Imagistică cardiacă non-invazivă.

Foto: Col. Oana Ciobanu

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support