Premiul Gheorghe Marinescu, acordat de Academia Română, Secția Știinte Medicale, pentru lucrări publicate în anul 2017, a revenit volumului “Impactul terapiei farmacologice asupra calitatii vietii in depresia geriatrica”, autori Octavian Vasiliu, Victor A. Voicu, Daniel Vasile

O.C: De ce o carte despre calitatea vieții la pacienții vârstnici? 

Colonel medic dr. Octavian Vasiliu, medic primar Psihiatrie, doctor în ştiinţe medicale, psiholog clinician specialist, psihoterapeut specialist, doctor în psihologie, competențe în Psihooncologie și Management sanitar şi Expertiză psihiatrică medico-legală (O.V.):

Tendința către îmbătrânire a populației din țara noastră este un fenomen cert, după cum arată cercetările recente ale Academiei Române, fenomen care se încadrează în trendul de creștere a speranței de viață și implicit a populației vârstnice raportat de instituțiile europene și mondiale (Eurostat, OMS). O viață mai lungă nu implică însă în mod necesar o viață mai sănătoasă, ceea ce rezultă din aproape toate rapoartele epidemiologice analizate în cadrul acestei lucrări. De exemplu, într-un studiu realizat de Academia Română în anul 2015 se arată că speranța de viață sănătoasă în țara noastră este de 63 de ani, ceea ce înseamnă 9 ani de viață marcați de boli și dizabilități, ca diferență până la speranța medie de viață a populației evaluate.

Astfel, faptul că asigurarea unei bune calități a vieții în cazul persoanelor vârstnice este un aspect deseori ignorat sau cel puțin minimalizat în cadrul îngrijirilor de sănătate poate avea consecințe deosebit de grave, întrucât poate conduce la o vulnerabilizare suplimentară față de afecțiunile somatice și psihice a unei populații deja fragilă din punct de vedere al sănătății.  

 

 

Colonel medic Conferențiar universitar dr. Daniel Vasile, medic primar Psihiatrie, doctor în ştiinţe medicale, competențe în Psihooncologie, Psihofarmacologie și Management sanitar, Expertiză psihiatrică medico-legală, supraspecializare în tratamentul toxicomaniilor, șef Secție Clinică Psihiatrie, Spitalul Universitar de Urgență Militar Central „Dr. Carol Davila” (D.V.):

Un studiu din Statele Unite arată că proiecția pentru populația în vârstă de minim 65 de ani aproape se va dubla în următoarele 3 decade, crescând de la 48 de milioane la 88 de milioane în 2050. Elaborarea unor strategii de creștere a calității vieții la această populație prin screening-ul pentru anumite afecțiuni precum depresia majoră și tulburările neurocognitive, prin intervenții terapeutice precoce și prin controlul unor factori de risc (de exemplu ajustarea stilului de viață, a dietei, implicarea persoanelor în activități de stimulare cognitivă și interacțiuni sociale), constituie preocupări actuale în lumea medicală și ar putea contribui la creșterea speranței de viață sănătoasă, nu doar a speranței de viață per se.
 

O.C: Prin ce diferă depresia la pacienții vârstnici de aceeași afecțiune detectată la tineri sau la adulți?

O.V:  În primul rând depresia este o afecțiune cu multiple fațete simptomatice la orice vârstă, ceea ce o face uneori foarte greu de identificat. Există la vârstnici forme de prezentare care au în prim plan simptome somatice, cum ar fi durerile difuze și mobile, fără un substrat organic, iar alteori poate fi evidentă reducerea performanțelor mnezice, la persoanele care acuză dificultăți în reamintirea unor informații comune. În ceea ce privește prima situație, mai multe cercetări arată că depresia vârstnicului este aproape întotdeauna asociată cu hipocondrie, acesta fiind modul în care persoana trăiește durerea psihică.

D.V: În al doilea caz trebuie luat în calcul diagnosticul diferențial cu demența din boala Alzheimer, care uneori poate da senzația că ne aflăm în fața unei depresii majore. De aceea evaluarea pacientului vârstnic cu probleme de memorie trebuie făcută întotdeauna în dinamică și utilizând metode complexe de investigație- psihologice, neuroimagistice, de laborator, pe lângă examenele psihiatrice secvențiale.

Depresia vârstnicului poate fi uneori trecută cu vederea atât de pacient, cât și de cei apropiați, existând tendința de a asocia îmbâtrânirea cu scăderea funcționării cotidiene, cu dificultățile de concentrare, cu oboseala nemotivată de efort, cu lipsa de interes pentru activități și pentru mediul înconjurător, ceea ce este periculos. În acest mod este împiedicată intervenția terapeutică în faza inițială a depresiei și este crescut riscul de apariție a unor complicații.

O.V: De exemplu, depresia netratată poate favoriza instalarea unei tulburări neurocognitive, iar posibile mecanisme pentru această legătură sunt atrofia hipocampică sub acțiunea glucocorticoizilor, modificări inflamatorii și vasculare, precum și deficitele unor factori de creștere neurală. De aici derivă importanța detecției precoce a depresiei majore la adulți și vârstnici. Există posibilitatea instalării depresiei ca prodrom al demenţei, după cum se poate ca depresia să se instaleze peste o tulburare neurocognitivă diagnosticată de mai mult timp, ori poate fi asociată cu un deficit cognitiv reversibil, în „pseudodemenţa depresivă”.

Revenind la diferența dintre depresia vârstnicului și cea a altor vârste, clasificările actuale nu recunosc existența unor criterii diagnostice diferite, dar diferențe există pe mai multe planuri. Un astfel de plan este riscul suicidar, observându-se mai multe tentative autolitice la populația tânără și matură, dar mai multe suiciduri finalizate la populația vârstnică.

 

O.C: Există factori care pot crește sau reduce riscul de apariție a depresiei la vârstnici?

O.V: Desigur, printre factorii de risc se pot menționa decesul partenerului de viață, existența unor afecțiuni somatice invalidante, reducerea mobilității, a resurselor financiare odată cu retragerea din activitatea profesională, reducerea contactelor sociale, stilul de viață sedentar, instituționalizarea. Printre factorii protectori menționez statutul de căsătorit, sexul masculin, nivelul crescut de educație, implicarea în activități valorizate de persoana în cauză, suportul spiritual-religios.

 

O.C: Ce putem face pentru pacienții vârstnici diagnosticați cu depresie?

O.V: În cadrul lucrării de față am încercat să demonstrăm importanța terapiei farmacologice în combaterea depresiei și astfel efectul său favorabil de creștere a calității vieții la populația vârstnică. Câteva aspecte importante pentru specialiștii în sănătate mentală ar fi încurajarea screening-ului pentru detecția depresiei la pacienții care au peste 65 de ani și care prezintă cel puțin unul din factorii de risc sus-menționați, evaluarea interdisciplinară pentru un diagnostic diferențial de calitate (în special pentru a vedea dacă există o tulburare neurocognitivă comorbidă), inițierea rapidă a terapiei medicamentoase ținând cont de particularitățile fiziologice ale vârstnicului, tratarea depresiei până la remisiunea completă a simptomelor, monitorizarea ulterioară pentru detectarea recurențelor, folosirea unor instrumente standardizate pentru screening și monitorizare.

D.V: Iar pentru pacienți este important de reținut că trebuie să se adreseze medicului de familie de la primele semne de depresie, cum ar fi insomnia, dispoziția depresivă, lipsa de interes pentru activități, scăderea apetitului alimentar, dificultățile de memorare și concentrare, oboseala nemotivată, sentimentele de inutilitate și incapacitate. De asemenea să continue tratamentul cât timp este recomandat de medicul psihiatru, să se prezinte la controalele periodice și să respecte recomandările medicului și psihologului clinician privind stilul de viață. Avansarea în vârstă nu se asociază în mod necesar cu lipsa de interes, scăderea memoriei sau oboseala, aceasta este o problemă care trebuie conștientizată atât de pacienți, cât și de familiile lor.

O.V: Elaborarea unor strategii pe scară largă de detectare precoce a depresiei geriatrice și de control al factorilor de risc pentru această tulburare este o problemă deosebit de importantă care trebuie conștientizată. Lucrarea noastră este un argument în favoarea construcției unui ghid de bune practici pentru terapia farmacologică a depresiei geriatrice, având ca punct de reper calitatea vieții acestor pacienți. Aceasta pentru că, pe lângă dispariția simptomelor și recuperarea funcțională sub tratament, este important ca pacienții să aibă și un sentiment de bine în raport cu propria persoană și să se poată bucura de starea lor de sănătate.

 

 O.C. Care sunt provocările cele mai frecvente cu care vă întâlniți în tratamentul acestor pacienți?

D.V. Există mai multe aspecte ”sensibile” când vorbim de terapia depresiei geriatrice, pornind de la teama de stigmatizare a pacienților (mai accentuată la vârstnicii cu depresie, conform unor cerecetări, comparativ cu adulții tineri și maturi), prezența unor cazuri supra-investigate pentru afecțiuni somatice la care s-a ignorat o posibilă depresie, abandonul terapeutic (de obicei după primele semne de răspuns la tratament), lipsa de înțelegere din partea familiei (există chiar situații când pacientul dorește să facă tratament, dar este descurajat de aparținători, care se tem de efectele adverse ale medicației sau care consideră că pacientul este doar ”în vârstă”), faptul că acești pacienți pot avea mai multe afecțiuni în paralel și pot urma mai multe tratamente care necesită precauție atunci când inițiem un tratament antidepresiv etc.

O.V: Teama de stigmatizare nu este un aspect cultural observat exclusiv în țara noastră, cercetările citate în lucrarea noastră provin din mai multe țări. Este o problemă care necesită conștientizare din partea tuturor părților implicate – începând cu pacientul, continuând cu membrii familiei acestuia și cu medicul de familie. În ceea ce privește efectele adverse ale medicației antidepresive ele nu trebuie subestimate, dar nici exagerate. De exemplu teama de dependență este complet nefondată, antidepresivele neavând acest efect nedorit. Există unele medicamente adjuvante care tratează insomnia sau anxietatea și care pot da dependență, dar acestea se administrează pe o durată limitată. Controalele periodice la medic urmăresc tocmai ajustarea terapiei la simptomele curente și combaterea eventualelor efecte adverse.

 

O.C: Câteva concluzii referitoare la lucrarea dumneavoastră care a obținut premiul Gheorghe Marinescu?  

O.V: În primul rând această carte nu ar fi fost posibilă fără activitatea de mentorat a domnului Academician Profesor Doctor Victor A. Voicu, cel care a fondat disciplina de Psihofarmacologie clinică la Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” și care ne-a format ca specialiști în acest domeniu, atât pe domnul Conferențiar Doctor Daniel Vasile, cât și pe mine. Capitolul central al cărții este un ghid de bune practici în terapia depresiei geriatrice, bazat pe o analiză sistematică a literaturii, pe o analiză critică a ghidurilor terapeutice curente, pe evaluarea proprietăților farmacologice ale tuturor antidepresivelor aflate în uz clinic la momentul publicării lucrării, precum și pe baza evaluării factorilor de risc și a celor protectori în domeniul depresiei geriatrice. Cartea a fost publicată deja în 4 limbi de circulație- spaniolă, franceză, engleză și italiană, primind feed-back-uri favorabile. Cred că există un interes acut privind cele mai bune metode de abordare a depresiei geriatrice și de creștere a calității vieții la pacienții vârstnici, ghidurile terapeutice și de bune practici dedicate acestor subiecte fiind în număr destul de redus la nivel mondial. 

D.V: De asemenea, țin să aduc mulțumiri Profesorului Mihai Dumitru Gheorghe, cel care a înființat Clinica de Psihiatrie din Spitalul Universitar Militar Central Dr. Carol Davila din București, pe care o conduc în prezent. Această clinică asigură asistență psihiatrică unui număr de peste 2000 de pacienți anual, dar este și un centru de pregătire a rezidenților și studenților de la Facultatea de Medicină din cadrul UMF ”Carol Davila”, precum și de cercetare științifică în domeniul Psihofarmacologiei (centru care funcționează sub egida Academiei Române). În ultimii ani, cu ajutorul conducerii spitalului nostru, am reușit să modernizăm secția de Psihiatrie, care poate oferi în prezent asistență medicală la standarde europene. În ceea ce privește colectivul clinicii, el este compus în majoritate din medici tineri, entuziaști și care îmbină abilitățile de comunicare terapeutică și îngrijire atentă a pacienților cu cele de cercetare clinică și pedagogice, de formare a rezidenților în Psihiatrie.

În ceea ce privește lucrarea de față, ea ar putea fi utilă atât tinerilor specialiști care doresc să se formeze în Psihofarmacologie sau Gerontopsihiatrie, cât și practicienilor cu experiență care doresc să folosească metode structurate de evaluare a pacienților cu depresie geriatrică.

 

 

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support