–/ Bună ziua, ce vă supără?

– Uitaţi aici…( dosar cu CT/RM/analize/consulturi/de obicei toate la cun loc).

– Vreau să spun, ce vă doare?

– Scrie aici… (un semn scurt spre acelaşi dosar)

-Şi totuşi…ce aţi simţit de aţi venit la doctor? Haideţi să vă examinez.

-Aveţi acolo toate analizele.

Când secundele ard şi firea mi-e depăşită, cedez şi îmi înfund ochii între imagini şi miligrame/mililitru, gândind că voi afla mai târziu, după ce ne lămurim că “mâna pe burta bolnavului” nu e doar o expresie.

Când am timp şi energie continui acest dialog paralel cu înţelegerea până îmi spune cum a fost durerea, unde a apărut şi unde s-a dus, de care altă neplăcere a fost însoţită şi de către ce tratament a fost gonită. Aşa cum ne spunea domnul Profesor Ion Bruckner, la Semiologie, în facultate, “Întrebaţi oamenii ce simt. Ce simptome au. Reţineţi, simptomul este o manifestare funcţională sau o senzaţie RESIMŢITE de o persoană şi care contribuie la stabilirea diagnosticului  ” E adevărat, învăţam asta în mileniul trecut.

Sub asaltul informaţional care ne luminează (întunecă?) răsăritul de mileniu III, prea rar mai suntem în contact cu simţurile noastre. Să ne gândim de câte ori într-o zi spunem “am simţit” şi de câte ori “am mers”/ “am condus”/ “am operat”/ “am cumpărat”/ “am mâncat”.

În general, “am făcut”. Inclusiv analize, pe care le oferim medicului ca pe o suspendare a fiinţei noastre.

“Indiferent de cum mă simt, eu am făcut”.

Colonel medic dr. Costin Duţu, medic primar Chirurgie generală, competenţă Chirurgie oncologică, competenţă Chirurgie laparoscopică, doctor în ştiinţe medicale

Foto: col. Oana Ciobanu

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support