Ştiri:
“Portret de salvator-medicul X”
” Victimă a medicului Y”

Teribil de greu pentru un om când viaţa lui, proiectată pe un drum, dă peste un hău. Din întunericul necunoaşterii îi rânjeşte ameninţător şi persecutor boala. Funcţionând la minim cu partea sa parentală şi adultă, pacientul se transformă , de înţeles, într-un copil speriat, o victimă.
Conform basmelor copilăriei ar trebui să apară, călare pe un halat alb, încins cu stetoscopul şi cu bisturiul la cingatoare, un salvator Făt Frumos.
El trebuie să îl treacă într-o clipă pe celălalt mal, dincolo de boală, într-o viaţă “cum era înainte” şi, de ce nu, veşnică.

De cealaltă parte, medicul are în hergheliile însuşirilor sale şi armăsarul numit Orgoliu. Bine dresat şi ţinut în frâu, acesta îl poate duce împreună cu pacientul (în trap sau galop, după talentul fiecăruia) până în Castelul Mulţumirii Profesionale.
Uneori însă Orgoliul decolează până dincolo de nori (“vă garantez că va fi perfect”), vrăjit de bucăţica de zahăr servită cu gratitudine de pacient (“sunteţi un Salvator, domnule doctor! “).

Dincolo de nori e încântător, confirmă şi Holograf; uneori însă, călare pe o complicaţie, apare Muma Pădurii care îi prăbuşeste pe amândoi în Valea Plângerii.

Cu mitul Salvatorului sfărâmat (“am avut încredere în dv, domnule doctor…”), bolnavul poate deveni cel mai aspru judecător al unui medic care a acceptat cu trufie rolul divin… dar nu l-a putut umple pe măsura aşteptărilor. Medicul poate sfârşi deseori cu Orgoliul nechezând jalnic, rămânând să facă echitaţie o perioadă de probă doar cu caii verzi de pe pereţi.

În viaţă, teatru şi basme există aşa numitul “triunghi dramatic”. Descris de Stephen Karpman el enunţă că orice personaj dintr-o piesă de teatru sau din viaţa reală joacă iniţial unul din cele 3 roluri principale: de Salvator, Persecutor sau Victimă, partenerul preluând pe unul din celelalte 2. Când se produce o criză în relaţie, cei 2 jucători îşi schimbă rolurile. Astfel, dacă iniţial pacientul victimă e persecutat de boală şi salvat de medic e foarte posibil ca în momentul unei crize rolurile să se schimbe.

Dragi pacienţi,
Aşa cum am mai spus, nu sunteţi/ nu suntem victimele vieţii. Suntem posesorii unei masini de Formula I, fără termen de garanţie, iar noi tratăm defecţiuni, nu facem minuni.

Dragi colegi,
Vrem în continuare să adăugăm stresului nostru profesional această vinovată şi măgulitoare acceptare a mitului mediatic de salvatori? Sau e mai bine să construim, alături de partea adultă din pacienţi, un pod trainic peste Valea Plângerii, înţelegând împreună efortul depus, pierderile posibile şi timpul necesar?

Soclurile sunt pentru dispăruţi, nu pentru oameni vii. Şi dacă tot am intrat în domeniul dramatic, să ne amintim “legea lui Cehov”: orice armă care apare în Actul I al unei piese va fi folosită în Actul al III lea!

 

Col. medic dr. Costin Duţu, medic primar Chirurgie generală

Foto: Col. Oana Ciobanu

 

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support