Doamna General, din prezentarea pe care aţi făcut-o cu ocazia autoevaluării activităţii SUUMC am reţinut că, din punct de vedere al dotării, spitalul se află pe o poziţie foarte înaltă. Este vreo secţie care nu dispune de aparatură modernă?

În acest moment, pot spune că toate secţiile din spital au beneficiat de investiţii în tehnică şi aparatură de ultimă generaţie, condiţie esenţială în ceea ce priveşte fidelitatea şi timpul necesar unui diagnostic de certitudine şi a stabilirii unui plan de tratament. E important să precizez că planul de investiţii s-a bazat pe solicitările formulate şi argumentate ale medicilor beneficiari ai achiziţiei, dat fiind faptul că specialiştii sunt cei la curent cu toate noutăţile apărute în domeniul în care profesează. În cadrul programului de perfecţionare profesională pe care l-am instituit, încă din primul an de mandat ca manager, toate cadrele medicale cu studii superioare au acces la informare. Astfel, pentru o perioadă de 10-15 zile, anual, an identificat cadrul legal prin care aceşti se pot instrui, inclusiv prin participarea la congrese şi simpozioane internaţionale. Ca manager, consider că trebuie să fiu permanent în directă legătură cu ei şi am încercat să achiziţionăm aproape tot din ceea ce ei au apreciat că este de top, pentru creşterea eficienţei şi calităţii actului medical oferit pacientului. Pot să spun că, la acest moment, că nu este vreo specialitate văduvită de investiţii în echipamente şi aparatură medicală, dar este adevărat că unele echipamente sunt încă în procedura de achiziţie. Din această categorie aş menţiona anumite truse chirurgicale şi un nou aparat RMN, pentru care  procedurile au fost iniţiate în urmă cu doi ani. Acest fapt ne-a determinat să luăm decizia de a renunţa la achiziţia respectivă şi să demaram o altă procedură, deoarece, între timp, au apărut alte echipamente mult mai performante. Din punct de vedere al aparaturii, vă asigur că suntem la nivelul spitalelor de referinţă din alte state, precum Franţa, Germania, Italia.

Ce ne deosebeşte de spitalele de referinţă din ţările respective? 

Ceea ce ne afectează este infrastructura – clădiri, circuite, cablaje, canalizare – unde lucrurile merg foarte greu. Proiectul de modernizare a spitalului, care este şi proiectul meu de management pentru acest mandat, a primit, în anul 2017, aprobarea ministrului apărării naţionale. Aproape un an a durat elaborarea caietului de sarcini, pentru că s-a ţinut cont de opinia fiecărui şef de secţie în ceea ce priveşte îndeplinirea criteriilor de acreditare pentru desfăşurarea activităţii medicale specifice. A trebuit, de asemenea, să declasificăm anumite clădiri care erau considerate monumente istorice, deşi, în realitate acestea erau construcţii vechi, nu de patrimoniu. În august 2018, s-a pus procedura pe SEAP/SICAP şi abia acum urmează să încheiem contractul pentru studiul de prefezabilitate şi fezabilitate.

Va fi construit un nou spital, pe un alt teren, aşa cum se discuta în urmă cu câţiva ani?

Era o variantă, dar terenul respectiv avea o suprafaţă de doar 2,4 hectare şi studiul de fezabilitate arăta că aici nu se putea construi, pe multe niveluri, nici subteran, nici suprateran. Mai mult decât atât, terenul despre care vorbiţi era revendicat. Aşa s-a renunţat la idee. Oferta Spitalului Militar Central în ceea ce priveşte suprafaţa pretabilă la construcţia unui astfel de proiect de anvergură, este una extrem de generoasă, respectiv opt hectare. Terenul pe care se află SMC a fost dat de regele Carol I, prin decret domnesc, tocmai în scopul de a se construi un spital militar. Eu ţin mult la respectarea tradiţiilor şi cred că de aici sunt şi acele energii pozitive, care ne-au motivat şi ne-au dat puterea să aniversăm, în acest an, 188 de ani de existenţă. Când am venit, pentru prima dată, în SUUMC, eram studentă şi pot să spun că a fost dragoste la prima vedere. Şi acum mai păstrez în suflet fiorul acela… Iubesc acest spital, iubesc oamenii care au lucrat şi lucrează aici, iar tot acest ansamblu îl consider a fi parte integrantă a familiei şi vieţii mele.

Sunteţi prima femeie comandant al SUUMC. Este greu, având în vedere că, după părerea mea, medicii constituie o categorie aparte, în care, să fim sinceri, există şi multe orgolii?

Înainte să fiu manager am fost şi sunt medic iar atunci când faci parte dintr-o echipă, sudată şi călită prin ani de garzi, cu mii de cazuri medicale complicate, relaţiile interumane sunt cele care dau tonul în muzica managementului. Oamenii reacţionează deschis atunci când, dintre ei, prin concurs, un coleg care a parcurs toate etapele profesioanale, ajunge să fie manager. Oameni pot face front comun cu tine dacă te apreciază ca profesionist, decă nu dai ordine ce nu pot fi îndeplinite, dacă te văd că eşti dedicat şi ştii ceea ce spui atât din punct de vedere medical, cât şi pe partea de management, dacă îi convingi că ceea ce propui are o finalitate. Eu aşa am ales să discut: să le prezint adevărul şi finalitatea unui demers, chiar dacă el impune şi aplicarea şi asumarea unor eforturi şi/ sau restricţii. Într-adevăr, nu-i uşor să fii managerul unui asemenea spital, dar reuşeşti, atunci când iubeşti ceea ce faci.

Ce ne puteţi spune de resursa umană?

În primul rând, resursa umană, de un înalt nivel profesional este principala valoare a SUUMC. La acest moment, spitalul are 2.200 de angajaţi şi aproape 1.300 de paturi. Am avut de parcurs şi perioade grele, cum ar fi cea între 2014-2016, când au plecat mulţi medici din spital, pe motive diferite, de la lipsa aparaturii moderne, la lipsa perspectivelor de dezvoltare profesionale. Acum nu se mai întâmplă aşa. Organizăm concursuri pentru ocuparea posturi de medici la care sunt 4-5 candidaţi pe loc. Medicii tineri sunt bine pregătiţi, dornici să lucreze în spital şi să se perfecţioneze. Avem grijă de asta, le punem la dispoziţie reviste, tratate de specialitate şi acoperim o parte din deplasările la congrese. Acum, legea ne permite să dăm stimulente, la sfârşitul anului, celor care aduc venituri prin activitatea lor. Spun eu că ne apropiem de normalitate. Suntem pe modelul unui spital vestic, dar sunt şi aspecte unde suntem deficitari, nu din cauza noastră, ci din cauza legislaţiei. Putem să recompensăm, dar nu avem mijloace de coerciţie pentru cei care, civili sau militari, încalcă etica profesională.

Referitor la resursa umană, pot spune că, încă, suntem deficitari la specialităţi cum ar fi medicina de urgenţă şi anestezie şi terapie intensivă. De asemenea, la asistente medicale. Anul trecut am avut multe concursuri, 140 de asistenţi medicali au fost angajaţi, dar foarte greu găsim oameni pregătiţi atât în ceea ce priveşte teoria, cât şi practica. Unii nu au nici cunoştinţe de bază, ceea ce mă face să cred că anumite şcoli postliceale nu sunt în măsură să formeze personal calificat în domeniul sanitar. Noi suntem riguroşi, pentru că un asistent medical intră în relaţie directă cu pacientul, rămâne noaptea de gardă, singur, cu acesta.

Cum se va face modernizarea spitalului?

Ca manager, când am preluat spitalul, am fost pusă într-o dilemă, ce să fac mai întâi: dotarea cu echipamente sau refacerea infrastructurii. În primul mandat,  proiectul meu a fost ca SUUMC să devină spital regional iar acest obiectiv s-a realizat chiar în primul an de madat. Ulterior, am considerat că trebuie să investim în aparatură, pentru că partea cu investiţia în infastructura clădirilor este mult mai laborioasă şi a presupus modificări legislative, cronofage.

Vor fi construcţii noi? 

Se va demola un pavilion şi se va construi altă clădire, cu 12 etaje, cu un heliport şi, în funcţie de rezultatele studiului de fezabilitate, cu mai multe niveluri la subsol. Acolo va fi grupată partea de acut a spitalului, UPU, terapia intensivă, secţii şi blocuri chirurgicale. Va avea şi un sector dedicat celor cu arsuri.

Clădirile de patrimoniu vor fi refăcute. Avem în derulare studiul de fezabilitate în acest sens dar ceea ce vreau să îi asigur pe iubitorii de tradiţie şi de artă arhitecturală este faptul că se va păstra caracterul de particularitate istorică, pentru că, aşa cum am spus, ţin la tradiţie şi nu uit că, în anul 1889, spitalul exista aici, chiar ca reper pentru Europa. În acea perioadă SMC era primul care avea spălătorie cu abur şi iluminat electric.

În partea de cronic a spitalului vor fi grupate secţiile de psihiatrie, dermatologie, ftiziologie şi boli infecţioase. Vom realiza şi un centru de îngrijiri paleative, pentru pacienţii în stadiul terminal.

Pentru Centrul de Boli Oncologice, va fi extins, în oglindă, buncărul de radioterapie. Anul trecut, am câştigat un proiect finaţat de Banca Mondială, care va asigura aparatura necesară dotării cu un nou accelerator. Deasupra buncărului, vor fi construite trei etaje pentru pacienţii diagnosticaţi cu afecţiuni oncologice şi hematologice.

De asemenea, va fi construit un pavilion special pentru recuperare medicală, la subsol cu bazin de înot şi cameră hiperbară. Un etaj va fi dedicat pentru răniţii din teatrele de operaţii.

Va fi relocată morga şi va fi creată o bancă de ţesuturi pentru transplanturi. În clădirea unde funcţionează acum morga, fiind clădire de patrimoniu, de importanţă A, va fi o zonă de învăţământ, dedicată studenţilor şi rezidenţilor, cu amfiteatre şi laboratoare cu simulatoare.

Sunt proiecte foarte mari, dar trebuie să ne ocupăm şi de ceea ce facem zi de zi. Toate trebuie să se întâmple fără a fi afectată activitatea spitalului.

Ce se va întâmpla cu centrul de boli cardiovasculare, care a fost integrat în spital?

Am relocat unele secţii ale centrului de boli cardiovasculare şi, cu prioritate, în acest an, vom reface blocul operator de chirurgie cardiovasculară care, din anul 1977, a avut parte doar de cosmetizări. De asemenea, secţiile ATI din centru şi din spital vor fi refăcute, cu pereţi specifici antimicrobieni, pentru că acestea sunt, în primul rând, locurile unde există pericolul de infecţii nozocomiale. Aceste infecţii există peste tot în lume, dar trebuie luate măsuri pentru a le limita.

Ce doriţi să realizaţi în acest an?

Vrem să amenajăm un pat de mare ars, în cadrul secţiei de chirurgie platică, în conformitate cu normativele actuale  (în clădirea nouă vor fi cinci). Asta presupune o structură complexă, cu mai multe săli, nu numai un simplu pat. Altă prioritate o reprezintă refacerea secţiei de chirurgie orală şi maxilo-facială şi a blocului chirurgical aferent. Vom monta lifturi moderne pentru personal, dar şi pentru vizitatori, vom reface reţelele de energie electrică şi canalizare şi va fi introdusă fibră optică pentru interconectarea mai rapidă între pavilioane şi cu structurile centrale, vom reface şi moderniza bucătăria, spălătoria şi depozitul de alimente.

Trebuie să subliniez faptul că atât lucrările de modernizare, cât şi cele de construcţie sau reparaţii curente nu vor afecta activitatea medicală, pacientul nu aşteaptă.

Unii chiar se plâng că trebuie să aştepte cam mult pentru o programare la o investigaţie imagistică, că li se spune, la câteva zile de la începutul lunii că nu mai sunt fonduri.

Există asemenea întârzieri. Banii de la CNAS reprezintă o problemă, pentru că se împart la toate structurile medicale, fie de stat sau din sistemul privat. În contractul-cadru există o prevedere care spune că banii se alocă în funcţie de un anumit punctaj stabilit pe baza unor criterii, printre care şi aparatură nouă, performantă. Or, la sfârşitul anului, când va fi gata noul centru de diagnostic imagistic al spitalului, în care vor fi două aparate RMN şi trei CT, sigur vom avea un punctaj suficient, competitiv cu cel al clinicilor private. Oamenii mai sunt nemulţumiţi şi de sistemul de programare, dar deja lucrăm la crearea unui sistem online. O altă nemulţumire este că aşteaptă pe la uşi. Este adevărat, cadrele militare în activitate au prioritate, dar vor să beneficieze de aceasta şi când vin cu membrii din familie. Este o realitate, când eşti bolnav, tu sau cineva apropiat, vrei să ţi se acorde toată atenţia. Trebuie însă ca fiecare să înţeleagă că primul pas este la medicul de familie şi nu la camera de gardă a unui spital regional de urgenţă. Apoi, dacă este nevoie, trebuie programare la specialist. Medicul din spital are un număr limitat de consultaţii şi de ore de program. Este firesc să vrem să fim trataţi ca în Occident, dar trebuie să avem şi comportamentul de acolo, să respectăm regulile în stil occidental şi nu în cel “românesc”.

Mandatul actual al dumneavoastră este de patru ani, a început în 2017 şi se va încheia în 2021. Proiecte sunt multe, dar ce credeţi că veţi reuşi să finalizaţi în această perioadă?

Sper să înceapă construcţia blocului chirurgical, să fie aproape de finalizare clădirea destinată radioterapiei şi oncologiei, să fie refăcute clădirile de patrimoniu şi infrastructura subterană. Oricum, sper ca SUUMC să aibă o altă faţă, de care să fim mândri nu numai noi, medicii şi personalul sanitar care lucrăm aici, ci şi orice militar, pentru că este Spitalul Militar Central. Vă asigur de faptul că toată echipa de management are acelaşi obiectiv, respectiv, acela ca acest spital să fie de referinţă în România, şi dacă continuăm să fim uniţi şi să muncim, umăr lângă umăr, nu avem cum să nu reuşim. La 188 de ani de la înfiinţarea Spitalui Militar Central, generaţia mea are obligaţia şi onoarea de a duce tradiţia mai departe, prin profesionalism şi încredere!

 

Interviu publicat în Observatorul militar nr. 8/ 6 – 12 martie 2019

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support