Fiecare are în panoplia fizionomiilor personale diverse exemplare: faţa de după chef, faţa de întâlniri de afaceri, faţa de înmormântare (face parte din viaţă), poker-face … iar unii se costumează online în smiley face şi atât. Numai medicii au posibilitatea conferită de lege să utilizeze faţa de după gardă. Aceasta apare în ciuda eforturilor cosmetice (cu rezultate remarcabile la raportul pe spital în rândul colegelor) şi a adrenalinei restante care te părăseşte şi ea în jurul prânzului.

Magazin, după gardă şi o oră prin trafic. Achit la casă, aştept bonul, moment în care se produce o banală şi scurtă încurcătură-întârziere-diferenţă de procedură între casier şi vânzător. Eu cu gândurile mele ghemuite prin cotloane, aştept, absent. (să fi fost 10 secunde? un veac? cine ştie).

Deodată, amândoi încep sa îmi ceară scuze disperaţi pentru „inconvenient”. Surprins, mă uit la ei, spun (şi gândesc!) că nu e nicio problemă. Contactul vizual direct nu pare să le liniştească brusca anxietate, mai mult, şi şefa lor se alătură ariei părerilor de rău. Nedumerită de impactul produs, privirea îmi fuge către oglindă. Surpriză, imaginea mea tocmai a încălcat pactul mutual: eu să nu lucrez la ea, ea să nu mă lucreze pe mine. Între 2 sacouri elegante, mă văd şifonat ca o cravată picată după dulap, cu o figură care, tăcută, cere pumni şi promite palme.

Brusc, îmi vine să îmi cer şi eu, mie, scuze. Dar întrucât ştiu că şi după garda viitoare voi arăta la fel de popular ca a şaptea faţă a cubului Rubik, renunţ.

„Staţi liniştiti, e ok, aşa am eu faţa mai obosita”.

Râdem împreună, ei sunt buni de servit următorul client, eu sunt bun de mers acasă.

Colonel medic dr. Costin Dutu, medic primar Chirurgie generala

Foto: col Oana Ciobanu

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support