Informatii generale

Rinita este cauzata cel mai adesea de virusuri (rhinovirusuri, adenovirusuri, virusuri gripale, paragripale, Coxsackie A) si rareori de bacterii.

Exista microorganisme patogene care se gasesc la nivelul narinelor atat in stare de boala cat si in starea de purtator sanatos.

Examenul microbiologic al exsudatului nazofaringian este indicat pentru depistarea portajului de germeni patogeni in caile respiratorii superioare, depistare solicitata si indicata in scopuri epidemiologice (e.g., stabilirea sursei de infectie, carantinarea purtatorilor sanatosi, evaluarea lucratorilor din industria alimentara).

Astfel, informatiile privind diagnosticul clinic si suspiciunea asupra florei implicate in infectie sunt utile personalului din laborator in alegerea mediilor de cultura folosite.
• Staphylococcus aureus – rata portajului nazal este de cca. 30% in colectivitatea generala, ajungand la 70% la personalul medical. In focarul epidemic prelevarea tamponului nazal trebuie repetata de 1-2 ori la interval de o saptamana pentru a diferentia portajul de durata de cel tranzitor.
• Streptococcus pyogenes – purtatorii nazali au potential epidemic mai mare decat cei faringieni.
• Streptococcus pneumoniae – rata portajului este de 40-60% din populatia generala.
• Haemophilus influenzae – la 25-80% dintre persoanele sanatoase se evidentiaza tulpini necapsulate, la 5-10% tulpini capsulate si la 1- 5% tulpini de tip b.
• Moraxella catarrhalis – datorita colonizarii tractului respirator superior poate determina otita medie sau sinuzita prin contiguitate; rata portajului este variabila, fiind influentata atat de factorii de mediu cat si genetici.
• Klebsiella rhinoscleromatis – determina aparitia rhinoscleromului, forma rara de infectie granulomatoasa cronica a submucoasei nasului si sinusurilor, faringelui si laringelui, rar a traheei.
• Klebsiella ozenae – poate fi izolata si ea de la nivelul tractului respirator superior. Este agentul etiologic al ozenei, afectiune cronica, caracterizata prin atrofia mucoasei nazale, abundenta secretie mucopurulenta, adesea cu miros fetid.

O serie de factori ce determina scaderea rezistentei atat locale (mucoasa nazala), cat si generale a organismului (infectii virale ce determina acumulari anormale de mucus si lezarea epiteliului respirator, alcoolismul, circulatia sangvina pulmonara anormala, malnutritia si toate afectiunile ce contribuie la scaderea importanta a imunitatii) favorizeaza infectia locala cu microorganismele amintite anterior si propagarea acesteia pe cale limfatica, cu dezvoltarea unor afectiuni grave: otita, meningita, pneumonie, endocardita, artrita septica.

Recoltarea si transportul probelor

Produsul patologic de la acest nivel este usor de obtinut (metoda neinvaziva) dar are dezavantajul de a fi contaminat cu microbiota saprofita rezidenta.
Tehnica de recoltare
– se aseaza pacientul pe scaun cu fata spre sursa de lumina, gatul in usoara extensie si ceafa sprijinita de spatar sau perete;
– se introduce bland tamponul printr-o nara de-a lungul planseului nazal, pana atinge peretele posterior al nazofaringelui;
– se lasa tamponul pe loc cateva secunde, apoi se roteste usor si se retrage;
– se introduce tamponul in tubul protector prevazut cu mediu de transport (Amies sau Stuart), se eticheteaza si se trimite la laborator.

Recoltarea exsudatului nazofaringian in contextul suspiciunii de sinuzita nu este recomandata, in aceasta afectiune produsul patologic de electie fiind punctia sinusala.

Se recomanda recoltarea produsului patologic pe 2 tampoane:
• un tampon simplu din care se va efectua extemporaneu un frotiu ce va fi colorat Giemsa pentru diagnosticul rinitei alergice.
• un tampon prevazut cu mediu de transport pentru efectuarea culturii.

Transportul probelor catre laborator se face in maximum 2 ore de la prelevare. Desi probele prelevate pe tampoane in tuburi ce contin mediu de transport pot fi pastrate pana la 24 h, este recomandat ca insamantarile pe mediile de cultura sa se faca imediat ce probele ajung la laborator, pentru o mai sigura recuperare a microorganismelor urmarite.

Diagnostic de laborator

Proba se insamanteaza pe mediu agar Columbia cu 5% sange de berbec si, la cerere (cand medicul clinician solicita si flora) pe agar Chocolate; se incubeaza aerob in atmosfera cu 5% CO2, 24 h la 37°C, cu prelungire pana la 48 h daca la prima citire a placilor nu se observa coloniile caracteristice germenului urmarit. Coloniile caracteristice se repica in vederea obtinerii culturii pure pentru identificare si antibiograma.

Examenul microscopic pentru diagnosticul rinitei alergice – se numara polimorfonuclearele eozinofile si se raporteaza procentual la 100 de elemente albe.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Se comunica prezenta urmatorilor germeni in exsudatul faringian:
• Staphylococcus aureus – portaj, cu recomandarea tratamentului local in functie de contextul clinico-epidemiologic;
• Streptococcus pyogenes – in orice cantitate;
• Haemophilus influenzae, Streptococcus pneumoniae, Moraxella catarrhalis – in functie de varsta pacientului;
• Moraxella catarrhalis – se efectueaza doar identificarea, antibiograma nefiind standardizata;
• Klebsiella rhinoscleromatis si Klebsiella ozenae – doar la cererea medicului clinician.

Sursa: csid.ro

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support