Informatii generale

Creatinina este anhidrida creatinei (acidul metilguanidilacetic) si reprezinta forma sa de eliminare; se formeaza in tesutul muscular. Creatina este sintetizata in ficat si dupa eliberare este preluata la nivelul musculaturii in procent de 98%6, unde au loc fosforilari, sub aceasta forma avand rol important in stocarea energiei musculare. Cand aceasta energie musculara este solicitata pentru nevoile proceselor metabolice, fosfocreatina este scindata pana la creatinina. Cantitatea de creatina convertita in creatinina se mentine la un nivel constant, care este in raport direct cu masa de tesut muscular a organismului. La barbati 1.5% din stocul de creatina este convertit zilnic in creatinina. Creatina provenita din alimente (in special din carne) creste stocul de creatina si creatinina. Reducerea aportului proteic scade nivelul creatininei prin absenta aminoacizilor arginina si glicina, precursorii creatinei.

Creatinina este cel mai fix constituent azotat al sangelui, neinfluentat de majoritatea alimentelor, de efort, ritmul circadian sau de alte constante biologice si este corelata cu metabolismul muscular.

Recomandari pentru determinarea creatininei serice

O perturbare a functiei renale reduce excretia de creatinina, determinand cresterea creatininei serice. Astfel, concentratiile de creatinina ofera o aproximare a ratei filtrarii glomerulare.

Principala utilitate a determinarii creatininei serice este diagnosticarea insuficientei renale.

Creatinina serica este un indicator mai specific si mai sensibil al functiei renale decat ureea. Totusi, in bolile renale cronice este util sa se determine atat creatinina cat si ureea serica (impreuna cu parametrul uree nitrogen BUN), deoarece raportul BUN/creatinina furnizeaza mai multe informatii.

Creatinina serica se determina la prima examinare la pacienti asimptomatici sau simptomatici, la pacienti cu manifestari urinare, hipertensiune, boli renale acute si cronice, boli extrarenale cu diaree, varsaturi, transpiratii profuze, boli acute, postoperator sau la pacienti care necesita ingrijiri medicale intensive, in sepsis, soc, politraumatisme, hemodializa, in boli metabolice (diabet zaharat, hiperuricemie), sarcina, boli cu metabolism proteic crescut (mielom multiplu, acromegalie), tratament cu medicamente nefrotoxice.

Recoltarea

Pregatire pacient – preferabil à jeun (pe nemancate).

Specimen recoltat – sange venos.

Recipient de recoltare – vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare – se separa serul prin centrifugare, se lucreaza in 4 ore; daca acest lucru nu este posibil, serul se va stoca la 2-8°C sau la -20°C.

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei – specimen hemolizat5; specimen recoltat de pe cateter utilizat pentru perfuzie de solutii nutritive.

Stabilitate proba – serul separat este stabil 4 ore la temperatura camerei; 7 zile la 2-8°C; timp indelungat la -18°C.

Metoda si interpretarea rezultatelor

Metoda – spectrofotometrica (enzimatica colorimetrica).

Valori de referinta – sunt dependente de varsta si sex:

Varsta /sex

Valori (mg/dL)

0-3 ani

<0.4

4-9 ani

<0.5

10-11 ani

<0.6

12-13 ani

<0.7

14-15 ani

<0.8

Adulti – M          

          – F    

                    1.2                    

<1

Limita de detectie – 0.03 mg/dL (2.7 µmol/L)4.

Valori de referinta pentru raportul BUN/creatinina: 10-203.

Valori critice – >10 mg/dL la pacienti nedializati.

Interpretarea rezultatelor

Cresteri  Scaderi 
• afectiuni renale acute sau cronice de cauza glomerulara sau tubulo-interstitiala; • obstructii ale tractului  urinar (azotemie postrenala); • scaderea perfuziei renale (azotemie prerenala): insuficienta cardiaca congestiva, soc, deshidratare; • afectiuni musculare: miastenia gravis, distrofii musculare, poliomielita; • rabdomioliza; • hipertiroidism; • gigantism, acromegalie. • sarcina (valori normale: 0.4-0.6 mg/dL; un nivel de peste 0.8 mg/dL este considerat patologic si impune solicitarea unor investigatii suplimentare);

• scaderea masei musculare; • carente proteice in dieta; • afectiuni hepatice severe. 

 

Cresterea raportului BUN/creatinina (>20) cu niveluri normale de creatinina (azotemie prerenala) Cresterea raportului BUN/creatinina (>20) cu niveluri crescute de creatinina (azotemie postrenala)
•insuficienta cardiaca, •depletie de sare, •deshidratare, •hemoragie digestiva; •stari de hipercatabolism; •afectarea functiei renale asociata cu ingestie/productie excesiva de proteine sau distructie tisulara.  • obstructii ale tractului urinar.

 

Scaderea raportului BUN/creatinina (<10) cu niveluri scazute de BUN Scaderea raportului uree/creatinina (<10) cu niveluri crescute de creatinina
•necroza tubulara acuta; •reducerea sintezei de uree in afectiuni hepatice severe sau infometare; •dialize repetate; •sindromul secretiei inadecvate de ADH; • sarcina. •rabdomioliza (se elibereaza creatinina musculara); •afectiuni musculare care asociaza insuficienta renala.

Limite si interferente

Se inregistreaza niveluri mai crescute la barbati si la persoane cu masa musculara mare.

Aceeasi concentratie a creatininei la tineri si la varstnici nu semnifica aceeasi rata a filtrarii glomerulare (la varstnici scade clearance-ul la creatinina, dar scade si productia de creatinina).

In conditiile scaderii perfuziei renale, cresterile creatininei serice se produc mai lent decat cele ale ureei.

Deoarece este necesara o pierdere de 50% din functia renala pentru ca valorile creatininei sa creasca de la 1.0 la 2.0 mg/dl, creatinina serica nu poate fi considerata un indicator sensibil in caz de leziuni renale usoare pana la moderate.

Nivelul seric al creatininei poate fi utilizat pentru estimarea ratei filtrarii glomerulare numai in conditii de echilibru, cand rata sintezei creatininei este egala cu eliminarea. Pentru verificarea acestei stari sunt necesare doua determinari la interval de 24 ore; diferente de peste 10% pot indica ca nu exista o astfel de stare de echilibru.

In alterari ale functiei renale, rata filtrarii glomerulare este supraestimata prin nivelul creatininei serice, deoarece eliminarea creatininei nu se datoreaza filtrarii glomerulare, ci secretiei tubulare si creatinina este de asemenea eliminata prin mucoasa intestinala, fiind aparent metabolizata de catre creatininazele bacteriene intestinale.

O dieta cu un continut excesiv de carne poate determina cresteri ale creatininei serice (15-30% din creatinina excretata zilnic provine din alimente).

• Medicamente

Cresteri: acebutolol, acetaminofen, acid ascorbic, acid nalidixic, acyclovir, albendazol, antiacide alcaline, alprazolam, amikacin, amilorid, amiodarona, amfotericina B, asparaginaza, aspirina, azatioprina, azitromicina, aztreonam, barbiturice, bisoprolol, capreomicin, captopril, carbamazepin, carvedilol, caspofungin, cefaclor, cefamandol, cefazolin, cefixim, cefoperazon, cefotaxim, cefotetan, cefoxitin, cefpodoxim, ceftibuten, ceftizoxim, ceftriaxon, cefuroxim, cefalexin, cefaloridin, cefalotin, cetirizin, clorotiazida, clorpropamid, clortalidona, cidofovir, cimetidina, cinoxacin, ciprofloxacin, cisplatin, claritromicina, clofibrat, clonidina, cotrimoxazol, colistin, ciclosporina, danazol, dextran, diclofenac, disopiramida, diuretice, doxorubicina, doxiciclina, enalapril, enfluran, epoetin alfa, eprosartan, etambutol, etidronat, etretinat, fenoprofen, flucitozina, fludarabina, foscarnet, furosemid, gemfibrozil, gentamicina, griseofulvina, hidralazina, hidroclorotiazid, hidroxiuree, ibuprofen, idarubicina, imipramina, indometacin, isotretinoin, kanamicina, ketoprofen, labetalol, leuprolid, levodopa, lidocaina, lisinopril, litiu, losartan, lovastatin, manitol, acid mefenamic, meropenem, meticilina, metotrexat, metildopa, metilprednisolon, metoprolol, mitomicina, mitoxantrona, moxalactam, naproxen, neomicina, netilmicina, nifedipina, nitrofurantoin, norfloxacin, ofloxacina, oxacilina, pamidronat, penicilamina, penicilina, pentamidina, pentostatin, piperacilina, piroxicam, prednison, propafenona, ramipril, ranitidina, streptokinaza, streptomicina, streptozocin, sulfametoxazol, sulfasalazina, sulindac, tacrolimus, tetraciclina, ticarcilina, ticlopidin, tobramicina, tramadol, trandolapril, tretinoin, triamteren, triazolam, trimetroprim, ursodiol, valsartan, vancomicina, vasopresina, vitamina D.

Scaderi: acid valproic, canabis, zidovudina, glucocorticoizi.

• Interferente analitice

La pacientii cu macroglobulinemie Waldenstrőm pot aparea rezultate fals crescute datorita precipitarii IgM.

Dobesilatul de calciu (Dexium) da valori fals scazute la concentratii peste 5 mg/L. Rezultate fals crescute pot da N-etilglicina si DL-prolina la concentratii terapeutice.

Cefalosporinele nu influenteaza acest test.

Sursa: csid.ro

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support