Oamenii se masoara dupa momentele de glorie sau de prabusire, m-au invatat.

O, nu, se masoara dupa drumul parcurs intre aceste puncte, mi-a soptit o voce calda.

Dupa care am inteles ca nu suntem niste garduri cu trairi puse la uscat, nici hectare de realizari personale, fie ele cat de fertile; nu putem ridica aplauzele exprimate sau banuite ale celor din jur la rang de „bang” supersonic al vitezei de viata. Nu ne putem masura victoriile, nenorocirile si nici abisurile sau urcusurile dintre ele.

”X este un om realizat” .

Metrul ala international de referinta pentru fericire inca nu a aparut pe piata; are fiecare sistemul lui de masuri, dar e ca inainte de Cuza: ocale diferite, in suflete diferite.

Singurul lucru pe care am putea sa il efectuam cu relativa precizie este sa ne desertam pe noi insine prin aceste ocale launtrice; sa bem in sanatatea noastra, sanatate fara de care, s-ar inchide carciuma.

Si poate ar fi din ce in ce mai putini cei care, cu ochii in carafa vecinului, ar crapa de sete, pe dinauntru.

 

Colonel medic dr. Costin Duţu, medic primar Chirurgie generală

Foto: Ruxandra Muşat

Page Reader Press Enter to Read Page Content Out Loud Press Enter to Pause or Restart Reading Page Content Out Loud Press Enter to Stop Reading Page Content Out Loud Screen Reader Support